Să fi avut vreo 14 sau 15 ani când mi-am dat seama că îmi plac cu adevărat cărțile. Lectura obligatorie din liceu nu-mi plăcea deloc și făceam tot posibilul să scap de corvoada lecturii. Asta până am început să citesc Enigma Otiliei. Am și astăzi în față coperta și paginile desprinse de pe cotor… După ce am deslușit această „enigmă” am prins gustul cititului. Am început să citesc cu drag chiar și acea lectură obligatorie. După o vreme, am început însă să vreau mai mult, îmi doream să explorez și alte lumi. Am descoperit Dama cu camelii, care a rămas singurul roman pe care l-am citit de două ori și pe care l-am perceput diferit, având vârste diferite. Citind, mă redescopeream și începeam să mă exprim cu mai multă ușurință atât în scris, cât și verbal.
Am crescut într-o casă cu o bibliotecă modestă, dar probabil că nu mărimea acesteia contează atât de mult, ci cărțile care sunt acolo și care te îndeamnă să le deschizi. A urmat înscrierea la biblioteca orasului, pe care o vizitam constant.. De peste 10 ani cărțile ocupă un loc important în viața mea, cărțile mă inspiră. Citind, mi-am construit personalitatea, mi-am format niște valori și niște principii pe care nu am certitudinea că le-aș fi dobândit altfel. Pentru persoanele care privesc cărțile ca pe niște simple obiecte poate părea absurd și exagerat ceea ce spun. Pentru cunoscători, pentru cei care iubesc cărțile la fel cum le iubesc eu nu e nimic neobișnuit. Ei știu la ce mă refer. Știu și înțeleg.
Cărțile îmi sunt prieteni buni, de care uneori mă despart greu, îmi sunt hrană pentru suflet, fără de care nu aș putea să funcționez, îmi sunt un refugiu în această societate din care îmi doresc deseori să evadez.
Acum, nu doar că iubesc să citesc. Ador să fac asta. Ador mirosul de carte nouă așa cum îl ador pe cel de carte veche. Îmi plac coperțile cartonate și mate și îmi plac cele subțiri și lucioase. Îmi plac cărțile, scrisul lor îngrijit, îmi plac semnele de carte. Cărțile leagă pentru totdeauna sufletul tău de sufletele celor care le-au scris. Mă simt un om mult mai bogat sufletește după fiecare carte pe care o citesc. Beletristica e o categorie atât de ofertantă, încât nu e cu putință să nu găsești un gen sau mai multe care să ți se potrivească. Cărți noi, cărți mai vechi, cărți romantice, thrillere, drame istorice, memorii, jurnale…din fiecare gen în parte ai de învățat o mulțime de lucruri interesante. Citind, trăiești o mie de vieți, călătorești în sute de țări și faci nenumărate salturi temporale în timpuri pe care nu ți le-ai putea imagina.
Citesc, deci trăiesc, visez, călătoresc, iubesc!
Acum, nu doar că iubesc să citesc. Ador să fac asta. Ador mirosul de carte nouă așa cum îl ador pe cel de carte veche. Îmi plac coperțile cartonate și mate și îmi plac cele subțiri și lucioase. Îmi plac cărțile, scrisul lor îngrijit, îmi plac semnele de carte. Cărțile leagă pentru totdeauna sufletul tău de sufletele celor care le-au scris. Mă simt un om mult mai bogat sufletește după fiecare carte pe care o citesc. Beletristica e o categorie atât de ofertantă, încât nu e cu putință să nu găsești un gen sau mai multe care să ți se potrivească. Cărți noi, cărți mai vechi, cărți romantice, thrillere, drame istorice, memorii, jurnale…din fiecare gen în parte ai de învățat o mulțime de lucruri interesante. Citind, trăiești o mie de vieți, călătorești în sute de țări și faci nenumărate salturi temporale în timpuri pe care nu ți le-ai putea imagina.
Citesc, deci trăiesc, visez, călătoresc, iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu