Fericirea vine din multumire, iar multumirea vine din acceptarea si asumarea unor momente, stari, situatii.
Imi amintesc, ca si cum ar fi vorba de o cu totul alta persoana, de tristetea inexplicabila care ma coplesea uneori, de momentele in care singuratatea efectiv ma sufoca, de toate acele zile in care nu ma regaseam si în care plangeam pe dinauntru, incapabila sa gasesc consolare în oamenii apropiati. Nu stiu nici acum care era izvorul nefericirii mele, la ce capitol al vietii mele am ramas blocata, astfel incat sa nu ma pot bucura cu adevarat de ceea ce aveam.
Tamjeam dupa copilarie, m-as fi intors si as fi ramas acolo, mi-era dor de mine, eram oarecum neajutorata sufleteste.
Apoi, intr-o buna zi toate astea au disparut. Toata nefericirea, angoasele, singuratatile au ramas ingropate in trecut, iar acum le privesc doar scheletele de departe.
De fapt, ceea ce vreau sa scot în evidenta este faptul ca nefericirea poate fi o picatura intr-un ocean sau poate deveni un ocean intreg daca tu lasi sa se intample asta.
Bucura-te! Spera! Lupta cu demonii tai si invinge-i! Fii fericit! Chiar daca astazi nimic nu are sens in viata ta, desi pare imposibil, ziua in care totul capata culoare poate fi mai aproape decat iti imaginezi.
Schimba ceva. La tine, la modul in care te privesti si cu care ii privesti pe cei din jur.
Si crede. Crede in tine insuti, crede ca poti sa te autoeduci, sa te autocontrolezi, sa evoluezi.
Crede in fericire si intr-o zi… chiar fii fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu